X. DISCURSUL ESCATOLOGIC
Anunțarea distrugerii templului
(Mc 13,1-2; Lc 21,5-6)
Capitolul 24
Devastarea Ierusalimului(
Mc 13,14-23;
Lc 21,20-24)
15 Așadar, când veți vedea urâciunea pustiirii
a, de care vorbește profetul Daniel, stând în locul sfânt - cel care citește să înțeleagă -
16 atunci, cei care sunt în Iudeea să fugă în munți;
17 cel care se află pe terasa casei să nu coboare ca să ia ceva din casă,
18 iar cel care este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina.
19 Vai celor însărcinate și celor care alăptează în zilele acelea!
20 Rugați-vă ca să nu se întâmple iarna sau în zi de sâmbătă.
21 Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.
Note de subsol
a Lit.: profanarea devastatoare. Prin această expresie, profetul Daniel se referă la gestul sacrileg al lui Antioh al IV-lea Epifanul care în 167 î.C. a ridicat statuia lui Zeus din Olimp pe altarul de jertfă din templul din Ierusalim (cf. 1Mac 1,54; 2Mac 6,2). Acest fapt a devenit prototipul oricărei profanări a templului din Ierusalim.